Să nu credeţi că am inventat apa caldă. Reţeta aparţine poporului italian, şi din câte am încercat, e cea mai bună, până acum! Cred că v-aţi convins singure, cele care aţi încercat reţeta.
Drojdie puţină, muncă puţină, dar… timp mult. Avantajul principal este că veţi obţine o pizza foarte uşor de digerat. Italienii se concentrează foarte mult pe acest aspect.
Ingrediente:
- 500 grame făină;
- 335 grame apă;
- 1 gr drojdie proaspătă sau 0,5 grame drojdie uscată;
- 10 grame sare;
- 10 grame ulei.
Metoda de lucru :
Pasul 1 :
Facem poolish din 50 grame apă + 50 grame făină + drojdia. Lăsăm la dospit până arată aşa:
Pasul 2:
Peste poolish adăugăm apa, dizolvăm bine, apoi făina, uleiul – omogenizăm. Când este omogen, adăugăm sarea şi începem împăturirile ca aici, la interval de 15/ 20 minute.
Pasul 3:
Ungem un vas cu ulei, aşezăm aluatul, după ce i-am dat forma rotundă, punem un prosop, apoi o pungă şi dăm la frigider. Rolul prosopului este pentru a absorbi apa de la condensul care se va forma, dar nu este obligatoriu. Eu nu am pus.
Pasul 4:
Facem măcar câte o împaturire la 12 h, circa; dacă uiţi să faci una, nu este sfârşitul lumii – dar e mai bine să nu uiţi.
Pasul 5:
Trebuie să scoatem aluatul cu 10/12 ore la temperatura camerei. Exemplu: dacă vreau să mănânc pizza mâine, la cină, voi scoate aluatul mâine dimineată, pe la ora 7. Notă: intervalul de 10/12 h este valabil doar pe timp de iarna. Când vom avea 30/40 grade în cameră, pentru că vară, timpul se va scurta destul de mult: staţi cu ochii pe aluat!
Pasul 6 :
Cu 1 oră înainte de a coace pizza, porţionăm aluatul. Eu, am făcut 3 pizza a câte 300 grame fiecare. Dăm forma de sferă, apoi lăsăm 10 minute la relxat.
Pasul 7 :
Încingem cuptorul la maxim, chiar şi la 300 grade, dacă cuptorul vostru duce. Ideal ar fi static, căldură de jos. Al meu e bătrân şi duce doar până la 250 grade, şi cum nu are opţiunea doar jos, am copt cu jos şi sus. Se poate face şi compromis, ideea de bază este ca trebuie să avem cuptorul foarte încins, înainte de a introduce pizza.
Pasul 8 :
Luăm sferele de aluat şi începem să le dăm forma rotundă, lăsând bordura cât de mare o preferăm. La noi, e cu bordura cât mai mică, dacă se poate chiar deloc, după preferinţele lui Geo. Dar nu se poate fără bordură deloc, pentru că va curge toppingul, şi nu vrem asta. Lăsăm încă 10/15 minute la odihnit.
Pasul 9 :
Pregătim sosul de roşii. Acum fiecare îl face cum pofteşte, eu îl fac cum am învăţat atât la scoală cât şi la pizzeria unde am lucrat câteva luni. Passata de roşii + sare + oregan uscat + ulei de măsline. Îl fac la ochi şi în funcţie de gust. Nu vă recomand să puneţi prea multă sare, mai ales dacă folosiţi topping precum prosciutto crudo. O să beţi tone de apă! Tot aici, pregătim mozzarella şi orice topping doriţi voi.
Pasul 10 :
Punem puţin sos de roşii, brânza şi restul ingredientelor, apoi dăm la cuptorul mega încins pentru 10/20 minute. Timpul poate varia in funcţie de propriul cuptor. Notă! Vă recomand să puneţi puţin sos de roşii pentru că prea multă umiditate va oferi un blat gumos, care va părea crud.
Pasul 11 :
Înfulecaţi cea mai bună pizza ever! Promit!
Variantă:
Am refăcut reţeta cu 100% făină integrală! Este mult mai gustoasă şi sănătoasă. Notă: făina integrală va cere circa 50 grame apă în plus.
Bordura am umplut-o cu mozzarella, astfel, o mănâncă şi Geo!
Pe grup, am făcut pizza împreună cu câteva membre şi s-au declarat mulţumite! De asemenea, am pus şi ceva video despre cum să manevrăm aluatul de pizza!