Ce trebuie să ştim despre caramel + cremă de caramel

O să încep prin a vă dezvălui intenţiile mele, privind lumea caramelului. Iniţial, am dorit să fac un singur articol despre caramel, care să cuprindă câteva reţete derivate din caramel. Dar, cu cât adunam mai multe informaţii, cu atât am realizat că o să fie imposibil să scriu doar un articol. Aşa că, vor fi mai multe articole, cu reţete şi noţiuni, unele individuale, altele grupate. Deci, staţi cu ochii pe noi!

Acum, să trecem la treabă!

Ce este caramelul?

Dex-ul ne spune : CARAMÉL, carameluri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Produs de culoare brună-roșcată solubil în apă, obținut prin încălzirea și deshidratarea zahărului și folosit în cofetărie, la colorarea unor băuturi sau a unor alimente și la prepararea plăcilor fotografice.

Ce se întâmplă când încălzim zahărul?

Nu am de gând să o dau în chimie, aşa că o să zic: cu creşterea temperaturii, zahărul atinge temperatura de topire, apoi, treptat îşi schimbă vâscozitatea şi culoarea.

În funcţie de temperatură şi culoare vom avea:

Tip de caramelTemperatură
caramel ‘chiaro’ sau caramel blond160 grade Celsius
caramel ‘scuro’ sau caramel bruncirca 177 grade Ceslsius
caramel ‘bruciato’ sau caramel arspeste 178 grade Celsius

Caramelul blond, are un gust specific foarte delicat şi o culoare ca mierea. Acest caramel este recomandat pentru a fi folosit la crema de caramel, decoraţii, la a lipi choux-urile atunci când facem un croquembouche, la obţinerea pralinei. Vă las reţeta de pralină, aici, pentru a înţelege mai bine la ce mă refer. Nu este recomandat pentru sosul de caramel sau orice reţetă derivată din caramel, pentru că gustul ar fi mult prea delicat.

Caramelul brun, are un gust specific mult mai pronunţat, iar culoarea este mult mai închisă decat culoarea mierii. Acest caramel, se foloseşte cu succes la toate reţetele derivate, cum ar fi : mousse de caramel, bavareză de caramel, glazură oglindă de caramel etc.

Caramelul ars, are o culoare aproape neagră şi un gust foarte intens, amărui . Deşi nu pare, acesta este folosit pentru a aromatiza creme, îngheţate, etc, fiind folosind într-o cantitate foarte mică.

Ce tehnică folosim pentru a obţine caramelul?

Metodele sunt două: metoda umedă şi metoda uscată.

Metoda uscată cere puţin mai multă dexteritate. Dacă eşti la primele arme, în bucătărie, nu recomand această metodă. În principiu, folosim doar zahăr şi o tigaie, pe care le punem pe foc şi aşteptăm caramelul. Personal nu procedez aşa, ci adaug zahărul în mai multe tranşe, pentru a evita arderea. Pun tigaia pe foc, o las să se încingă, apoi presar zahărul într-un strat subţire, aştept să se caramelizeze foarte puţin, apoi adaug tranşa următoare DOAR CÂND S-A TOPIT TOT ZAHĂRUL DIN TIGAIE, şi tot aşa, până termin tot zahărul cerut de reţetă. De ce procedez aşa? Pentru că nu risc arderea zahărului. Când punem foarte mult zahăr în tigaie, de obicei pe margini e mai puţin şi în centru mai mult. Cel de pe margini se va arde până când se va carameliza frumos cel din centru.

Metoda umedă este metoda care are cele mai mici şanse de risc, deci o recomand. Ce presupune această metodă? Presupune folosirea unui lichid împreună cu zahărul. Acel lichid poate fi apă, sucuri de fructe, cafea. Pentru un gust intens de caramel , recomand folosirea apei. Deci.. adăugăm apa, apoi zahărul şi lăsăm pe foc mediu până când atinge temperatura dorită. Este important să avem lângă noi un pahar cu apă calduţă şi o pensulă, rezistentă la căldură, pentru a curăţa pereţii vasului. Dacă nu curăţăm pereţii vasului, riscăm cristalizarea caramelului, atunci când va cădea zaharul de pe pereţii vasului, în caramel.

Amestecăm în caramel sau ba?

Păi…depinde… de tine! Depinde de abilităţile tale cu zahărul. În principiu, nu se amestecă în caramel, doar pentru că există riscul să se formeze cocoloaşe, care refuză să se topească, mai apoi. Un alt motiv, este pentru că se lipeşte caramelul de lingură, şi când ridicăm lingura, dacă nu suntem atenţi, putem face fire de caramel, care te pot ustiona.

Personal, rotesc de oală, fără să amestec vreodată în el. Sunt prea lenesă să risc formarea de cocoloaşe. Timpul de obţinere a caramelului, va fi mai mare.

Este important vasul în care vrem să facem caramelul?

Chiar foarte important. În trecut, se foloseau vase din cupru, iar acum, mai sunt câteva laboratoare care folosesc cuprul, dar puţine, pentru ca e very scump.

Atunci ce folosim? Eu folosesc tigaile antiaderente. Sunt un fel de binecuvantare în ale caramelului, si o binecuvantare foarte accesibilă. Tigaia antiaderentă nu permite caramelului să se lipească, ca în cazul inoxului. Dacă rotim vasul de inox, iar caramelul atinge pereţii vasului, o să observăm că se formează un strat subţire de caramel. Nu este ceva grav, dar, cum am spus deja, nu îmi place să pierd timpul, mai ales dacă pot evita.

Ce metodă alegem?

V-am spus, deja, pe care să o alegeţi în funcţie de nivelul vostru în ale cofetăriei, DAR.. fiecare metodă are rostul ei. Metoda uscată este folosită în general, atunci când se doreşte un gust mai intens de caramel. Adică este recomandat atunci când dorim să folosim caramelul în cadrul unor creme, precum : mousse, bavareză, sos de caramel, ganache de caramel, etc.

Metoda umedă se foloseşte, în general, atunci când folosim caramelul ca atare, poate pentru a face pralină, poate pentru a îmbrăca choux-urile, poate pentru decoraţii.

Putem obţine caramel, doar cu zahăr tos?

Nu! Putem obţine caramel şi cu alte zaharuri. Dacă vrei să şii mai multe despre tipurile de zaharuri, dă click aici.

În mod comun, caramelul se face cu zahăr rafinat de sfeclă, dar putem folosi şi zahărul din trestie, fie rafinat, fie brut. Dacă folosim zahăr brut, trebuie să fim conştienţi că gustul şi culoarea caramelului, va diferi în funcţie de calitatea zahărului.

Dacă dorim caramel din fructoză, trebuie să ştim că acesta se transformă în caramel blond, pe la 110 grade Celsius, deci, se caramelizează la temperaturi mai mici decât zahărul tos.

Putem obţine caramel din glucoză şi din miere, iar acestea se comportă ca şi zahărul comun.

Cum putem evita cristalizarea zahărului, prin urmare a caramelului?

Pentru a evita cristalizarea caramelului, putem adăuga 100/200 grame glucoză lichidă la 1 kg de zahăr. Sau 1 gram de acid citric sau 1 lingură de suc de lămâie, la 1 kg de zahăr.

Acum să trecem la reţetă!

Cremă de caramel!

Ingrediente

  • 2 ouă

  • 4 gălbenuşuri

  • 130 grame zahăr

  • 500 grame lapte 3,5% grăsimi

  • 30 grame zahăr tos pentru caramel

  • coaja de la o lâmâie

  • sucul de la o lămâie.

Mod de preparare:

  • cu circa 3 ore înainte, amestecăm coaja de lămâie cu cele 4 gălbenuşuri; procedăm astfel pentru a permite gălbenuşului să ia toată aroma din coaja de lămâie; facem la fel, chiar dacă folosim păstaia de vanilie;
  • punem sucul de lămâie într-o tigaie antiaderentă, dăm în clocot apoi adăugăm zahărul; coacem până obţinem un caramel blond, pentru gust discret, sau un caramel brun, pentru un gust intens;
  • turnăm caramelul în forma aleasă pentru crema de caramel; miscăm forma, în aşa fel încât să distribuim caramelul in mod uniform; lăsăm la răcit;
  • punem laptele pe foc şi îl dăm aproape, în clocot;
  • peste gălbenuşuri, adăugăm cele 2 ouă întregi şi zahărul şi amestecăm până se omogenizează;
  • turnăm laptele fierbinte peste ouă, puţin câte puţin, pentru a evita coacerea ouălelor;
  • după ce am terminat de adăugat tot laptele, băgăm blenderul în compoziţie şi blenduim pentru circa 30 secunde, fără să formăm prea multe bule de aer;
  • strecurăm compoziţia, pentru a elimina eventualele bule de aer,cocoloaşe si coaja de lâmâie; am observat că, dacă las coaja de lămâie, crema va deveni uşor amară;
  • aşezăm tava cu crema de caramel, într-o tavă mai mare, cu pereţii înalţi, în care vom adăuga apă, cât să acopere circa 1/3 din înalţimea tăvii cu crema de caramel;
  • coacem pentru circa 1 h, la 150 grade Celsius, static; crema va fi gata când va fi legată, dar nu foarte tare; trebuie să tremure ca un jeleu;
  • lăsăm crema să se răcească complet, apoi o băgăm la frigider pentru măcar 3/4 ore;
  • când suntem gata să o răstrunam, trecem cu un cuţit, pe marginea tăvii, în aşa fel încât să permitem aerului să ajungă pe fundul tăvii; astfel se va desprinde uşor de formă şi va cădea perfect în farfurie.

Vă doresc poftă bună! Sper să vă fie pe plac această reţetă, pentru că noi am devorat-o efectiv! De 2 săptămâni tot o fac, si abia ieri am reuşit să ii fac o poză! Vă întrebaţi de ce? Păi….eu o coceam seara şi Geo mi-o mânca noaptea :))

p.s.. Vă aştept şi pe grup!

 

Un comentariu

  1. Minunat,detaliat asa cum ne-ai obisnuit!! Faci o super treaba si te admir pentru asta! Multumesc de reteta👍❤

     

Comments are closed.