Cine este Meda?
“Numele meu este Meda Contras, sunt născută În Cluj Napoca, dar, de 7 ani, locuiesc în UK. Am locuit 3 ani în Londra, iar de 4 ani, locuim la mare, în orașul Bournemouth. Am trei copii turbo 
, 2 fete (11 și 16 ani) și un băiețel de 3 ani, deci am de toate pentru toți 
.
De mică, am o pasiune pentru prăjiturit, iar de 4 ani mi-am transformat pasiunea în job, astfel că în urma cu 2 ani, am renunțat la jobul meu de manager, la unul dintre marile magazine din UK (M&S). De atunci îmi dedic zilele și nopțile prăjituritului, mai nou și pâinii , datorită minunatei rețete de la Ramona.
Reţeta familiei, oferită de bunica Lucreţia!
Unul dintre dulciurile mele preferate, pe care îl fac mereu de sărbători, și nu numai, sunt BAIGLI . Îmi aduc aminte cu drag de bunica de câte ori îi fac și îi mănânc. La noi, nu exista sărbătoare fără acești minunați Baigli. Baigli erau pentru noi toți tradiția familiei, purtată an de an, de bunica Lucreția 
. De la ea am învățat să ii fac, încă de la 7 ani, iar la 9 ani ii făceam singură, doar supravegheată de bunica, care mă amenința că primesc câte un sucitor peste degete, dacă nu fac cum îmi spune ea .
După ce Bunica Lucreția a plecat la îngeri (în urmă cu aproape 16 ani), eu am continuat tradiția, făcând acești Baigli de fiecare sărbătoare .
Anul acesta, de Paște, a fost prima sărbătoare în care nu am avut Baigli. Nu pentru că nu am vrut, ci pentru că nu am mai avut timp să ii fac; am fost super busy.
M-am simțit tare ciudat fără Baigli în ziua de Paști și am simțit că am dezamăgit-o pe bunica, pentru că nu i-am făcut . Așa că, după Paști mi-am luat revanșa și i-am făcut, chiar dacă au trecut sărbătorile . Știu ca nu e bine să mă laud singură, dar aceşti Baigli sunt super extra buni, pufoși și delicoși. Sunt minunați, exact cum era bunica Lucreția, de la care am învățat o mulțime de rețete super bune .
Te iubesc și îmi lipsești mult, bunica Lucreția .
Rețeta:
ALUAT :
- 600 grame făină;
- 8 grame drojdie uscată ( tri șiruțe, zicea bunica);
- 6 gălbenușuri;
- 150 grame zahăr;
- 1 grame sare;
- vanilie sau zahăr vanilat;
- 180 grame margarină topită;
- coaja de lămâie;
- lapte călduț (cât cuprinde ), aproximativ 150-200 ml, astfel încât sa iasă un aluat nici prea moale nici prea tare, dar mai mult moale decât tare 🙈🙈.
UMPLUTURA:
- 500 grame de nucă sau mac;
- 500 grame zahăr;
- lapte puțin, cât să se lege compoziţia și să poată fierbe .
- 6 albuşuri bătute.
MOD DE PREPARARE :
Făina cu sarea, vanilia, gălbenuşurile se amestecă, apoi se adaugă margarina topită (nu fierbinte, ci doar călduță), se frământă până la omogenizare, apoi se adaugă maiaua făcută din drojdie, lapte călduț, zahăr și făina (la ochi). Se frământă mai departe și treptat se adaugă laptele călduț. Se frământă totul bine, până la omogenizare și când aluatul se desprinde de mâini și blatul de lucru se pune la dospit acoperit cu folie și cu o cârpa curată .
Până dospește aluatul, facem umplutura .
Amestecăm nuca sau macul, cu zahărul și laptele, le punem la foc mic, amestecând continuu. Se fierbe până când compoziţia se îngroasă și se desprinde de pe marginea cratiței, apoi se ia de pe foc.
Se adaugă albușurile bătute spumă, se încorporează ușor și apoi se lasă la răcit.
Când aluatul este dospit și compoziția, de nucă sau mac, este rece, putem trece la umplerea lor.
Aluatul rezultat se împarte în 6 părți egale, la fel se face și cu umplutura.
Fiecare bucată rezultată se întinde într-o foaie ca și la cozonac, se pune umplutura și apoi se rulează.
Se pun câte 3 într-o tavă cam de 32/40 cm. Se lasă la dospit , apoi când își măresc volumul se ung cu ou și se coc la 180 grade, până capătă o culoare aurie spre maroniu .
Pofta buna va doresc!”
Intervenţia mea!
Intervenţia mea a fost mai mult o neatenţie! Citisem reţeta până la capăt, dar uitasem că era vorba şi de o maia..aşa că am adăugat drojdia direct la aluat. Au ieşit foarte bine şi aşa.Logic, eu am ales nuca! Doar mă cunoaşteţi: macul merge doar pe sărat! Am făcut doar jumătate de doză, pe care am împărţit-o în două, rezultându-mi 2 cozonaci!
O observaţie personală ar fi că, am folosit o făină slabă în gluten, iar reţeaua de gluten nu a fost tocmai perfectă. Dar fiind un cozonac care nu pune accent pe clădirea unei reţele de gluten puternice, ca la cozonacul clasic, nu a influenţat negativ produsul final.
Cum am rulat eu cozonacii:
Când cuptorul a fost gata, am uns cozonacii pentru a doua oară cu albuş. Aşa am înţeles ca trebuie făcut, dar nu cred că este obligatoriu! Apoi, am găurit cozonacul pe ici colo, ca să iasă aburul format. În final, i-am copt pentru circa 45 minute, la 180 grade!
Concluzia noastră, este că SUNT FOARTE BUNI! Baigli, ar trebui lăsaţi să se răcească complet, înainte de a fi consumaţi. Eiii bineeee, Geo nu a mai avut răbdare şi l-a măncat cald…aproape 1 cozonac întreg…a doua zi..abia am mai avut ce fotografia..
Deci, vă invit să încercaţi această reţetă, măcar o dată, pentru a menţine vie amintirea bunicii Lucreţia! Iniţial, baigli, pentru mine nu însemna nimic. Acum, înseamnă Meda şi bunica Lucreţia! Îţi mulţumesc Meda, pentru că ai împărtăşit reţeta cu noi, dar mai ales că ne-ai povestit despre bunica Lucreţia!
Pentru cine încearcă reţeta, vă aştept cu dovada pe grupul Baking happiness!
