Povestea Laurei, scrisă chiar de ea!
“Nu ştiu alţii ce mai au prin lista de grupuri, dar, eu sunt norocoasă că te ” cunosc”, deşi, nu de mult timp ştiu ce suflet ai şi cât de mult iubeşti freziile, galbenul şi viaţa.
Ca să nu te sensibilez prea mult, încep să îţi spun un pic din povestea mea.
Sunt Laura, am 35 de ani, născută în zi caldă de toamnă, şi tot ca toamna sunt şi eu.
Tot toamna, mi-am întâlnit marea iubire, care acum, îmi este soţ. Şi tot toamna, rodul iubirii noastre, a fost trimis în pântecul meu.
Am o minune de 2 ani şi 10 luni ,care este Universul nostru, ne învaţă să fim buni şi ne arată ce înseamna iubirea.
Revenind la tema ta, la o reţetă dragă, mie şi copilăriei…
A fost greu să aleg, pentru că sărbătorile mele erau nopţi nedormite ale mamei, în care bucătărea şi făcea câteva feluri de prăjituri. Stăteam şi amestecam şi eu cu telul, spărgeam nuci, făceam zahăr pudră la minunata maşină albastra, până adormeam pe scaunul din bucătărie.
Nu a fost Paşte, Crăciun, Revelion, Sf. Ion , nunţi, botezuri şi pomeniri la rude şi în familie fără Carpaţi, Înfoiate cu osânză ( haiose), cornuleţe cu untură, Metrou, torturi, fursecuri, prăjituri cu foi şi creme, eclere şi cozonaci.
Într-o vară, a copt, pentru nunta unor prieteni, 350 de pateuri cu brânză şi 300 de coşuleţe, plus alte prăjituri şi era august. Dar ea, nu refuza pe nimeni!
Bunica din partea tatălui, nu făcea prăjituri, dar făcea cozonaci imenşi şi buni şi cea mai grozavă pâine. Mami făcea mereu prăjituri să îi ducem pentru sărbători şi mereu o laudă.
Povestea coşuleţelor Laurei!
Bunica din partea mamei făcea coşuleţe.
Ehhh, coşuleţe. Şi mami la fel, are formele şi acum, din acelea vechi, negre, făcute în fabrică.
Le ador. Cu cât trece timpul, cu atât sunt mai bune şi fragede.
Era lege să se ascundă dulceaţa de vişine de noi, pentru a fi păstrată pentru coşuleţe.
Le iubesc şi acum, iar aroma lor îmi aduc aminte de copilarie, cum mă puneam şi mâncam din bezea, până o ridica mami, sus pe dulap, să nu mai ajung la ea, că altfel rămânea fără.
Pe urma lor, am călcat şi eu, ador să fac dulciuri şi să gătesc, am facut primii cozonaci la 14 ani.
Însă, mereu când fac, îmi aduc, cu drag, aminte de copilărie şi cât de minunată a fost, şi cât de mult aş vrea ca Timpul să stea în loc. Dar Timpul nostru, aşa nu mai are răbdare şi aşa repede trece. Vreau doar, să o am pe mami sănătoasă şi mândră de noi.
Coşuleţele sunt şi vor fi, mereu, aroma sărbătorilor mele!
Cosulete cu gem si bezea cu nuca:
Ingrediente:
Pentru aluat:
- 5 galbenusuri
- 5 linguri untura
- 250 gr zahar pudra
- Coaja rasa de lamaie sau portocala sau esenta portocale
- 200 ml apa minerala
- 1 lingura otet
- Faina cat cuprinde
Pentru bezea:
- 5 albusuri
- 100-150 gr zahar pudra
- O cana mare ( 250) de nuca macinata
Mod de preparare:
- Pentru început, ungem cu un şerveţel, cu puţin ulei, fiecare forma în parte ( sunt forme micuţe de tarte, dar sunt înalte).
- Untura, cu zahărul pudră, o omogenizăm bine, până devine ca o spumă. Adăugăm, pe rând, gălbenuşurile, coaja rasă şi apa minerală, în care, adăugăm şi oţetul.
- Începem să adăugăm făina, şi să o încorporăm uşor.
- La final, ne ajutăm de palme şi frământăm uşor până se desprinde de pe vas.
- Trebuie să fie un aluat fraged.
- Îl putem lasa rece peste noapte sau măcar câteva ore.
- Facem bile de mărimea unei nuci mari şi începem să modelăm în forme.
- Adăugăm câte o linguriţă de gem de vişine sau un gem acrişor şi dăm la cuptor.
- Între timp, ne ocupăm de bezea.
- Mixăm albuşul până devine spumă, apoi adăugăm zahărul şi mixăm până formează moaţe pe mixer.
- Adăugăm nuca şi o încorporăm uşor.
- Cu 10 minute înainte să fie bine coapte, scoatem coşuleţele şi adăugăm câte o lingură generoasă de bezea sau cu poshul.
- Lăsăm până devine aurie bezeaua.
- Se scot fierbinţi din forme.
Sunt delicioase şi sfărâmicioase pe masură ce trece timpul.
Rezultă în jur de 50 bucăţi, depinde de formele folosite.
Intervenţia mea!
Dragă Laura, de fiecare dată când dau peste o frezie înflorită, mă gândesc la tine. Nu voit, pur şi simplu, îmi vine natural. Îmi eşti tare dragă, chiar dacă ne ştim de puţin timp şi doar online. Dar, cine ştie, poate ne vom întâlni şi vom face schimb de frezii sau lalele galbene.
Acum, înapoi la reţetă! M-am apucat de ele, deşi nu aveam formele pentru coşuleţe care să meargă la cuptor. Dar, aveam forma care merge pe flacăra de la aragaz, aşa că, ceva ceva mi-a ieşit! Nici măcar pe departe ce mi-am închipuit, din punct de vedere estetic! Dar gustul… dragă Laura, mulţumeşte-i bunicii şi mamei tale! De asemenea îţi mulţumesc şi ţie, pentru că ai împărtăşit povestea şi reţeta familiei tale!
Aveai dreptate: sunt mai bune a doua, a treia, a patra zi..asta dacă apucă aşa multe zile!
Şi încă ceva… nici gem de vişine nu am avut.. aşa că am folosit gem de caise, care, cred, că mergea mult mai bine cu migdale în loc de nucă. Dar au fost fabuloase şi aşa. Promit să le încerc şi cu gem de vişine!
Dificil mi-a fost, să scot o fotografie superbă, dar, de asemeni, promit că, în viitor, o să revin cu cele mai frumoase fotografii cu minunatele tale coşuleţe!
Astăzi, pentru unii sunt Floriile, pentru alţii Sfintele Paşte, aşa că vă urez la toţi , toate cele bune : Un Paşte fericit şi un călduros La mulţi ani, pentru toate florile din lume!
În rest, ştiti unde să ne găsiţi, pentru experimente lungi cît 3/4 zile : pe grupul Baking happiness.!